Trandafirul fara spini - Elena Maruta

Cand m-am nascut, eram o floare frumoasa cu petale de catifea purpurie, cu frunze ca marea si cu tulpina neteda si blanda. Un trandafir. Si daruiam dragoste, caldura si gingasie, crezand ca am fost menit sa fiu floarea iubirii. Si sa nu stiu cine a gresit eu, daruind prea mult, sau ei care nu au stiut sa inteleaga, caci au trecut prin viata mea si maini care m-au smuls cu brutalitate, dar nu ca sa le bucur viata, ci casa ma arunce-n calea talpilor care n-au intarziat apoi sa ma nimiceasca. Cand am renascut din sangele petalelor strivitecu rautate in tarana, purtam inca pe trup urmele caderii, pedeapsa pentru vina de a fi iubit preamult. Si atunci au inceput sa-mi creasca spini pe tulpina subtire. Apoi ai venit tu sa ma culegi cu infinita dragoste, sa-ti parfumez noptile si sa-ti inseninez zilele. Dar eu nu am stiut sa te recunosc. Si te-am ranit tocmai pe tine, care erai adevarata. Cand am inteles, ti-am cerut iertare, dar nu mai crezut. Atunci ca sa ma ierti, mi-am lepadat iar spini , in semn de umilinta si ti-am ramas din nou plapand cum fusesem inainte sa vii. Acum sant iarasi singur si vulnerabil. Dar nu-i mai vreau, desi mi-e teama. Mi-e teama si de o noua rana, dar si de o mana blanda. Mi-e de ori cine nu esti tu. Si mi refuz spini fiindca te astept. Poate ca nu te vei intoarce niciodata si voi muri strivit de rautatea lumi, dar daca vei veni vei sti sa ma recunosti :dintre milioane de flori ale pamantului, nici una nu-mi seamana:sant singurul trandafir fara spini.

No Adobe Flash Player installed. Get it now.